Scările Levantului


de Amin Maalof

Amin Maalof este un autor pe care îl cunosc demult din Primul secol dupa Beatrice. M-am bucurat foarte mult sa îl regăsesc in Scările Levantului. Aceeași eleganță a abordării, un fir al poveștii extrem de rafinat, un limbaj de o frumusețe și distincție greu de egalat. Te simți într-o cafenea pariziană, față în față cu un om între doua vârste, erudit, educat, inteligent, căruia îi sorbi cuvintele. El are o grijă deosebită față de exprimare, iar tu, spectatorul, beneficiarul, asculți fără să respiri ceea ce are de spus.

Povestea este incredibila si extrem de emoționantă. Este despre dragoste si moarte, despre uitare, despre excelenta si amânare.

Povestitorul este un personaj oarecum fantastic, în care se îmbina o ascendenta extraordinara, sultani maziliți, o bunica printesa ce si-a rătăcit mințile, un bunic medic genial, dar hulit pentru apariția copilului pe care îl are cu soția sa, prințesa rătăcită, copil care este și tatăl personajului.

Un tată prinț levantin, care adoră dezbaterea, cunoașterea, ideile inovatoare și umaniste, dar care, în același timp, rămâne totuși un prinț levantin pedant, răsfățat, parcă mereu bărbat și copil în același timp. Emigrează pentru că nu vrea să stea într-un loc în care prietenul lui, armeanul, nu este agreat, și se căsătorește cu fiica acestuia din delicatețea de a respecta o înțelegere încheiată dintr-un joc de cuvinte.

Atât tatăl, cât și bunicul, văd în acest copil, povestitorul, viitorul, ceea ce pe el îl copleșește, dar, în același timp, în mod ironic, îi trasează destinul într-un mod aproape fără replică. Erou al Rezistenței în timpul războiului, se întoarce acasă în Liban ca un erou. Fratele său este însă un contrabandist care a dezonorat familia și se află în închisoare. Întoarcerea în Liban coincide cu reîntâlnirea aproape miraculoasă cu iubirea vieții lui, cunoscută în clandestinitate. Urmează o perioadă plină de lumină, distrusă iremediabil de război. Apoi ani și ani pierduți, ani și ani în care povestitorul coboară în sine, este anihilat intelectual, dar, se pare, nu și emoțional. Salvarea vine din gesturi de dragoste care apar o dată la zeci de ani și, într-un final, în mod ironic, tot războiul îl salvează.      

Poate cel mai intens motiv al cărții este modul in care evenimentele la scară largă influențează viața oamenilor și alegerile lor cele mai intime. Este si despre prietenii si asocieri improbabile, care încearcă să învingă politica și imposibilul. Unele reușesc, altele nu.

Și, nu în ultimul rând, este despre modul in care oamenii pe care ii iubim, oameni remarcabili capabili de gesturi remarcabile, si in care avem cea mai mare încredere, pot sa ne trădeze sau să ne uite, cu consecințe fatale pentru destinul nostru și, chiar și pentru ei, foarte grave.

Repet, o carte ca o întâlnire magică la o cafea, pe o terasă în Paris.

Amin Maalouf în interviu: https://www.youtube.com/watch?v=FmjkCNogcr4

Și cartea: https://www.libris.ro/top-10-216-scarile-levantului-amin-maalouf-pol978-973-46-4695-1.html?gclid=CjwKCAjwy7CKBhBMEiwA0Eb7ajpVbUSutPzvrGqQ-aocm08iNKokEjEfu7OmBB1NJEgZa97p4JKf1xoCLpAQAvD_BwE

Photo by Dani Dhafa on Pexels.com

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: