Când corpul spune nu – costul ascuns al stresului, Dr. Gabor Mate


La dracu cu atâta amabilitate – iată o propoziție pe care nu credeam să o spun vreodată. Dar aceasta este concluzia mea după ce am citit cartea lui Gabor Mate, Când corpul spune nu.

Cuminte, bine crescută, genul de om pe care unde îl pui acolo stă, la dracu cu atâta amabilitate este cu atât mai mult concluzia mea după Când corpul spune nu a lui Gabor Mate.

Citind, îți dai seama că oamenii amabili nu sunt așa din fire, ei au învățat să devină amabili adaptându-se la ceea ce vor alții de la ei. Să nu supere, să nu spună nu, să nu fie o povară, să nu facă gălăgie. Să fie supuși, lipsiți de imperative de orice fel.

Un astfel de control al impulsurilor însă se decontează la nivel fizic. Când se satură să accepte prea multe, corpul se hotărăște să dispară. Inflamații, boli cronice sau cancere pot fi tot atâtea moduri în care corpul spune nu. Bolile sunt debilitante, presupun multă durere, degradare fizică.

Și atunci, dacă amabilitatea se decontează în acest fel, atunci să spunem toți, eliberator, la dracu cu atâta amabilitate!

Să ne învățăm pe noi și copiii noștri, dar să fie materie de bază la școală, așa cum sunt matematica sau literatura, să spunem nu cu toată forța.

Să învățăm să ne cunoaștem propriile emoții, să le trăim, să le dăm mai departe lumii. Să ne recunoaștem umanitatea și să ne afirmăm, noi pe noi.

Dincolo de această concluzie, cartea m-a făcut să îmi analizeze propriul istoric familial, să identific trauma la persoanele dragi care au suferit de unele din bolile de care vorbește autorul. Din fericire, bolile din familie sunt dintre cele mai puțin grave sau chinuitoare.

De asemenea, cartea m-a făcut să îmi analizez relațiile din propria familie și să deslușesc lucruri pe care nu le înțelegeam înainte. Nu am rezolvat încă nimic, dar mi-am formulat o explicație pentru anumite dinamici care, altfel, păreau inexplicabile.

Și, la fel de important, cartea mă insipiră să iau anumite măsuri pentru a-mi îmbunătăți viața și, sper, pentru a înțelege mai bine propriile acțiuni și a evita anumite reacții dăunătoare în relație cu fiul meu.

Am datoria să menționez că eu am niste impresii de lectură, nu am un istoric prea rău în relațiile de familie, nici nu am trecut și sper să nu trec prin boli dureroase. Îmi permit să privesc cartea cu detașare și să iau ce e mai bun din ea.

Pentru cine însă are de rezolvat probleme grave, sau pentru cine s-ar ghida în propria profesie după această carte, mi-a atras atenția faptul că vorbește mai mult de coincidențe decât despre cercetări metodologice.

Cazurile și experimentele prezentante sunt aduse drept argumente pentru a justifica ipoteza, dar ea nu este cercetată riguros, prin experimente dedicate. Unul din comentariile favorite despre această carte este „coincidența nu înseamnă cauzalitate”.

Deci, dacă aș folosi cartea pentru mai mult decât plăcerea lecturii, aș fi un pic mai circumspectă.

Mai multe impresii despre ea: https://www.goodreads.com/book/show/450534.When_the_Body_Says_No

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: