Despre importanța lui aici și acum


Citind Irvin Yalom și Gabor Mate, mi-au atras din ce în ce mai mult atenția cât de important este să te raportezi mereu la aici și acum. Și cât efort presupune pentru mulți oameni, inclusiv pentru mine, care găsesc mereu plictisitor prezentul.

Să fii aici și acum înseamnă să îți asumi viața așa cum e ea, cu bune și rele. Să îți dai seama care îți sunt minusurile, să încerci să le îndrepți, să faci toate gesturile, mari și mici, necesare. Înseamnă să treci prin suferința realității pe care o trăiești, să o confrunți și să găsești soluții sau să înveți să i te adaptezi.   

După un scurt stagiu la instituțiile europene, tot ce mi-am dorit a fost să mă întorc acolo să lucrez cu normă întreagă. În țară, eram la început de carieră într-un loc de muncă bun.

Am pierdut foarte multe ore citind, învățând, căutând materiale și rezolvând probleme specifice acestui tip de concurs. Am fost la examinări, mi-am dovedit că pot obține punctaje bune, dar nu atât de bune încât să trec în următoarele etape.

Ce îmi ofereau aceste concursuri era faptul că erau la îndemână, promiteau un viitor luminos, dar, pentru mine, imposibil, și un timp extrem de lung de așteptare. Așa că mereu aveam la ce să visez că mă va scăpa de prezentul meu.

Între timp, la locul de muncă, petreceam foarte multe ore și făceam tot ce puteam să fiu foarte bună. Și aveam parte de recunoaștere profesională. Aveam casa mea, o garsonieră destul de cochetă și ușor accesibilă, mașină, o relație foarte bună cu sora mea, făceam mult sport, ieșeam mult. Un prezent foarte bun, aș spune. Îmi lipsea o viață romantică autentică, dar, despre asta, cu altă ocazie.    

Cu toate acestea, aspirațiile mele pentru viitor erau în altă parte, în visul imposibil.

Așa că refuzam să mă uit cu atenție în jurul meu, să văd ce se întâmplă, să văd că trec anii și vin noi etape ale vieții pe care eu le ignor pentru o speranță deșartă.

Prima conștientizare a venit atunci când, după o oribilă poveste să îi spunem de dragoste, m-am uitat la mine într-o fotografie și mi-am dat seama că sunt extrem de nefericită fără nici un motiv. Eram la mare, o zi foarte plăcută, luam prânzul, nu mă simțisem așa bine de foarte mult timp. Dar fotografia mi-a arătat o față efectiv schimonosită de durere și nefericire.  

În acel moment mi-am dat seama că îmi fac singură rău.

Am decis să renunț la ceea ce era doar iluzie și să mă concentrez pe ceea ce mi se întâmplă cu adevărat.

Primul pas a fost să recunosc că nu voi câștiga nici unul din acele concursuri și să mă concentrez la viața mea.

Al doilea pas a fost să îmi dau seama că e mai bine să fiu singură decât să fiu în conflicte și aparente relații cu oameni care mă fac nefericită.

Al treilea, să accept oamenii, lucrurile, activitățile, care mă fac fericită cu adevărat. Conduceam un grup de alergare, unde erau mulți băieți de vârsta mea. Am început să ies cu ei din ce în ce mai mult, nu în speranța unei relații, îi cunoșteam de mult și îmi propusesem să nu îmi caut iubit în club, dar pentru bucuria de a ieși.

În scurt timp, am început să mă simt foarte fericită, o fericire autentică, puternică, luminoasă.

Acum, că scriu, mă gândesc la ceva ce mi-a spus soțul meu. El era coleg de serviciu cu cumnatul meu, care îi tot povestea de mine, intuind că ne-am potrivi. Prima dată a intrat pe profilul meu de Facebook și a văzut o fotografie cu mine într-o rochie de plajă, decoltată atât cât trebuie, din ziua aceea la mare. Eu am crezut mereu că eram slabă, frumoasă, bronzată, burta suptă, ochelarii de soare la locul lor, decorul exotic în spate. El mi-a spus că nu i-a plăcut deloc.

A văzut, din nou, după un timp, o fotografie cu mine de la munte, tocmai intram pe traseu. Eram în etapa în care decisesem să mă bucur din plin de viața mea reală, așa cum e ea. Nearanjată, cu părul strâns într-o coadă rebelă la spate, cu toate șunculițele ieșind prin bluza de sport, dar cu toată bucuria excursiei pe față. Și atunci i-a plăcut foarte mult.

Până și într-o fotografie starea de spirit autentică se reflectă corect și fac un om să fie frumos sau neatrăgător.

Pentru mine, aceasta a fost magia lui aici și acum. Visătoare prin excelență, încerc din răsputeri să mă țin cu picioarele pe pământ, dar uneori uit, alteori e foarte greu.  

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: