Călăul dragostei, Irvin Yalom


Fascinată de primele două cărți pe care le-am citit de Dr. Yalom, am căutat și Călăul dragostei, carte despre care vorbește pe larg în Călătorie către sine.  

Mă interesa în special capitolul Grasa, șocată fiind de dezgustul pe care l-a simțit față de o pacientă, bazându-se pe aspectul său fizic. Îmi venea să strig uite cu ce se confruntă oamenii grași, uite cum sunt excluși cu o repulsie aproape organică, aruncați fără nici o șansă, din cauze care de multe ori le exced!

Citind acest capitol, cu care am și început cartea, am simțit aceeași supărare, mult amplificată, având în vedere că toate aceste sentimente revoltătoare sunt descrise cu mult mai multă acuratețe. Să o citesc, era ca și cum aș fi băut sare amară, o senzație de scârbă, greață, urmată de clismă emoțională. Adică și un sentiment eliberator, în final.

Însă, pe măsură ce se dezvoltă povestea, este extrem de importantă introspecția, dezvelirea strat cu strat a unei personalități aflate în suferință.

După multe ședințe extrem de plictisitoare și inutile, terapeutul îi spune cu toată sinceritatea că veselia și autoironia tâmpă, pe care ea le practică, îi sunt profund antipatice. Aceasta este o atitudine des întâlnită la persoanele grase, cu certitudinea că doar așa vor fi acceptate. Însă le face dezagreabile prin lipsa de autenticitate.

În urma șocului acestei revelații, pacienta are primul moment de sinceritate. O face să înțeleagă că prea multe eforturi de a se face plăcută înseamnă o disimulare de sine și, în final, îndepărtează de ea oamenii și relațiile sincere.

De acolo, începe descoperirea de sine. Și, în acest parcurs, terapeutul se atașează mult de ea, începe să o placă și să îi aprecieze calitățile.

Un aspect extrem de important este înțelegerea atașamentului față de numărul mare de kilograme. Pentru ea, acestea sunt semnul tainic că este sănătoasă, întrucât tatăl a slăbit groaznic înainte să moară de cancer.

Pentru mine, mărturisesc, kilogramele sunt semnul puterii interioare. Nu pot să înțeleg cum oamenii slabi au putere intelectuală sau putere să înfrunte viața. Deși, dacă stau bine să mă gândesc, oamenii normoponderali, dimpotrivă, consideră grăsimea un semn de slăbiciune a voinței. 

De asemenea, înțelege faptul că viața se trăiește aici și acum, nu în vise. Locuind în California cu un contract de muncă pe perioadă limitată, ea aștepta să se termine momentul prezent pentru a se întoarce la New York.

Se văicărea că îi e dor de prietenii de acasă, că nu îți găsește prieteni noi în mediul în care se află acum, că nu i se potrivesc oamenii și interesele lor, că la muncă are un mediu ostil.

În timpul terapiei, însă, își dă seama că viața ei sunt momentele prezente, că singură își pune piedici și că reveria este un mod ineficient de a scăpa de realitate. Dacă mă gândesc la mine, și eu am evadat adesea în locuri de muncă, țări, relații care să mă salveze de propria realitate. Aceeași idee am găsit-o și la Geneen Roth, care, și ea, face o introspecție foarte interesată în procesul de slăbire.

Și, în final, într-o discuție cu terapeutul, acesta îi mărturisește dezgustul inițial. Mare îi este surprinderea să  vadă că ea a știut mereu, că încercările lui de a ascunde orice indicii au fost intuite și interpretate corect. Însă, spre deosebire de terapeutul anterior, măcar dr. Yalom nu adormea în timpul ședințelor. Atât de scăzute erau așteptările ei de la cei din jur, chiar și de la cei plătiți să o asculte.

O altă povestire pe care îmi doream să o citesc este cea care a dat titlul cărții Călăul dragostei, despre o pacientă în vârstă, fostă balerină, care se avusese o scurtă aventură cu terapeutul ei în urmă cu opt ani și care nu se putea elibera de această dragoste obsesivă.

Deși procesul terapeutic cu Thelma, pacienta în cauză, este extrem de dificil și, într-un final, neterminat, este revelator faptul că aceste vise sau iluzii de care ne agățăm nu are legătură cu persoana în cauză.  Ele sunt construcții mentale, promisiuni de a evada din propriile dureri, metode și motive de a ne auto-tortura, căutând, în același timp, un viitor mai bun.

Este important de menționat faptul că au avut o ședință cu bărbatul care născuse obsesia, care s-a dovedit o persoană caldă, îngrijorată pentru Thelma, dar care luase unele decizii, inclusiv cea de a începe aventura, cât și cea de a nu mai răspunde mesajelor ei, din propria fragilitate.

O discuție plină de sens și de grijă se transformă, însă, retrăită și rescrisă de sute de ori în mintea ei, o batjocură, un semn al lipsei de umanitate a celuilalt. Probabil, cum se întâmplă cu foarte multe discuții din viața noastră.   

Interesantă, poate cea mai interesantă, mi s-a părut însă ultima povestire, cea a contabilului bogat, dar insipid, care vine pentru că îl doare capul atunci când are un eșec sexual.

În primele pagini, descoperi în viața lui o voce interioară foarte inventivă, dar și o soție agorafobică, frustrată și frustrantă, care îi pune zeci de limite dureroase.

Te temi, alături de terapeut, pentru sănătatea lui mentală și îl compătimești pentru viața atât de ternă. Însă, atât el, cât și soția, surprind prin extraordinara dorință de a fi împreună, de a găsi sens, prin modul în care se sprijină unul pe altul și cum se ajută să depășească durerile care i-au adus în acest punct. Plină de speranță această poveste.

Mai sunt în carte și alte povești pline de sens, cum ar fi cea a savantului foarte apreciat care consideră munca sa lipsită de valoare, a mamei care își jelește fetița moartă deși are doi fii de care nu se ocupă, a bătrânicii văduve care își duce viața în poșetă, a bolnavului de cancer care își dă seama că poate găsi un sens vieții și în stadiul incurabil al bolii.  

Dar aceste povești se îndepărtează mai mult de propria mea stare și cred că cei care se identifică cu durerile respective se vor simți mai îndemnați să le analizeze cu atenție.

În concluzie, această carte invită la introspecție și la auto-analiză. Împreună cu personajele, poți descoperi lucruri surprinzătoare despre tine. Dacă nu, măcar rămâi cu plăcerea unor povești bine spuse. Pentru că, pentru mine, Dr. Yalom este, în primul rând, un mare povestitor.     

https://www.elefant.ro/calaul-dragostei-si-alte-povesti-de-psihoterapie_cce98b8d-c320-45b3-9998-6b69f46773f3

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: