Ținuta impecabilă a profesorilor noștri



Photo by Max Fischer on Pexels.com

Îmi aduc aminte și acum, după 30 de ani, de diriginta mea din școala generală, profesoară de istorie.

Minionă, cu ochelari, mereu zâmbind, aducea soarele în clasă atunci când intra.

Pe vremea în care erau foarte rar folosite metode alternative de predare, dânsa ne proiecta diapozitive și filmulețe.

Ne încuraja să citim, să căutăm singuri informațiile și să ne construim propria impresie despre evenimentele istorice.

Profa de istorie nu ne asculta la clasă.

Din când în când, ca un cadou, ne scria un zece în catalog.

Ne anunța la sfârșitul orei că ne-a observat, că i-a plăcut cum am răspuns și că merităm un zece de la dânsa.

Și materia chiar o știam. Cu toții. Cu pasiune, cu argumente, cu legături logice.

Îmi amintesc în mod special lecția despre Revoluția Franceză. Afară era deja întuneric, aveam programul în schimbul de după-amiază.

Clasa era plină de lumina de la neoane, dar ora destul de târzie și liniștea deplină își făceau efectul asupra noastră.

Doamna ne povestea  despre evenimentele acelea grozave care au schimbat fața lumii moderne.

Și noi ascultam vrăjiți. Uitaserăm că suntem la oră, trăiam deplin sfârșitul de secol XVIII.

Photo by Max Fischer on Pexels.com

Dintr-o dată s-a auzit clopoțelul. Doamna a închis catalogul și și-a luat la revedere.

Și noi am întrebat-o foarte curioși și ce s-a mai întâmplat?

A zâmbit complice, cred că a făcut și cu ochiul și ne-a spus continuarea, data viitoare! Am zâmbit și noi, de parcă tocmai am fi câștigat un bilet la un thriller istoric, pe care așteptam cu sufletul la gură să îl vedem.

Cu mintea de acum îmi dau seama cât de bine trebuie să fi cunoscut materia, cât de mult timp trebuie să își fi dedicat planurilor lecțiilor și documentării suplimentare, cât de logică și de structurată era mintea dânsei pentru a ne transmite și nouă atât de multă logică și structură.

Știu că meritele ei au fost văzute în cadrul sistemului și mii și mii de copii au beneficiat de frumusețea spiritului ei. Și, cu siguranță, au luat drept exemplu eleganța, firescul și bunul simț al ținutelor dânsei.

Pentru că era frumoasă, rafinată, mereu impecabil îmbrăcată și acesta era indiciul nostru, dincolo de cuvinte, că îi place ordinea, are bun gust, e foarte curată și atentă cu ea însăși și cu cei din jur.

În prezent, la nivelul societății, avem multe discuții despre sistemul de învățământ, despre examene, licee, taxe, meditații.

Dar profesorii adevărați continuă să își facă profesia netulburați, dincolo de tot acest zgomot de fond.

Și, în continuare, o ținută impecabilă pentru un dascăl bun este, în opinia mea, esențială.

Atunci când domnul sau doamna vin la clasă cu haine frumoase, bine alese, îngrijite, oferă un exemplu copiilor.

Astfel le spun acestora că se respectă și îi respectă, că demnitatea are și forme de manifestare exterioare, că decența în îmbrăcăminte este ca o carte de vizită.

Marii profesori nu așteaptă cadouri și, tocmai de aceea, ne face atâta bucurie să le dăruim ceva!

Ce cadou poate să fie și frumos, și interesant, și util?

Cel care vine din suflet. Și cel pe care ți-l alegi singur, aș completa.

Dacă aș face un cadou pentru diriga mea dragă, aș organiza o seară la cofetărie cu ea și cu colegii de clasă.

O cofetărie frumoasă, elegantă, cunoscută pentru calitate și care are un spațiu suficient de generos pentru noi toți.

Și am mânca tort și prăjituri, am râde, ne-am distra așa cum faci doar cu oamenii cu care îți împarți fiecare zi, de care te simți apropiat și în care ai încredere.

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este pexels-photo-7337110.jpeg

Photo by Polina Tankilevitch on Pexels.com

I-aș lua cel mai frumos buchet de flori și o felicitare imensă pe care am semna-o cu toții și în care ne-am pune toate gândurile noastre ghidușe de copii mari.

Și, de restul de bani, aș intra pe  https://answear.ro/gift-cards și aș cumpăra un card cadou. Fiind mulți elevi în clasă, cu o sumă modică s-ar strânge suficient cât să își aleagă un obiect de îmbrăcăminte care să îi aducă zâmbetul pe buze.

În acest fel, noi i-am arăta cât de mult prețuim efortul pe care îl face să fie mereu frumos îmbrăcată, iar dânsa și-ar putea face un cadou care cu siguranță i-ar plăcea.

Desigur că sunt și multe voci care s-ar putea opune. Cardul cadou poate fi interpretat ca o lipsă de imaginație, ca un fel de transfer în bani mascat, ca o lipsă a efortului.

Nici vorbă!  

Pentru că, nu-i așa, cum putem dovedi mai mult respect pentru o persoană decât lăsând-o să aleagă exact ceea ce îi place?

În filmul meu nostalgic, îmi și imaginez scena cu elevii fostei mele clase, înapoi în școala generală, la prima lecție de istorie din luna ianuarie, de după întâlnirea de la cofetărie.

Doamna vine la oră, își dă paltonul jos și ne predă materia cu un zâmbet complice.

La sfârșit, ne spune Copii, vă amintiți ce mi-ați dăruit de Crăciun? Să știți că mi-a plăcut foarte mult cardul și l-am și folosit deja. Am intrat pe bluze de damă pe asnwer.ro și am ales-o pe aceasta. Nu-i așa că e foarte frumoasă? Vă mulțumesc!

Cât de mândri am fi!

Articol scris pentru concursul SuperBlog 2023.       


Un răspuns la “Ținuta impecabilă a profesorilor noștri”

Lasă un comentariu